CONTRAPÚNCT s. n. 1. Tehnică în compoziția muzicală, constând în suprapunerea a două sau mai multe linii melodice de sine stătătoare, având fiecare un înțeles propriu, dar formând laolaltă un tot organic; polifonie, contratemă. 2. Știința care se ocupă cu studiul regulilor contrapunctului (1). – Din it. contrappunto, fr. contrepoint.
Din DEX.
Temă fotografică: personaj în contrapunct cu mediul înconjurător.
Wow! Am ramas cu gura cascata
Felicitari, pozele sunt geniale.
Felicitari pentru mesajul trasmis si pentru compozitie.