Suntem în plan cu zăpada. Pentru începutul lui 2010 s-a aprobat aruncarea a sute de mii de tone de zăpadă peste București. Șefu’ ăl mare a dat cu pixu’ și spiridușii au executat planul cu un “să trăiți!” sonor. Ca atare, puf!! Comerțul cu lopeți a crescut de 10 ori, traficul s-a subțiat ca-n perioadele de concediu, vecinii care posedă Dacii antice se trezesc cu 2 ore mai devreme ca să le tureze și să nu mă lase pe mine să dorm… Și așa mai departe.
Aș vrea să le mulțumesc, cam ca la decernarea de Oscar, tuturor “gospodarilor” care consideră “lopata” un fel de piesă decorativă și nu dau zăpada din fața curții că deh, aduce ghinion. Îmi cer scuze că n-am înțeles mesajul și le promit că am să mă echipez eu mai bine pe viitor. Am să bag în traistă pe lângă laptop o lopată, un târnăcop și un kil’ de sare. Ah, și frânghie cu cârlig pentru acele ocazii mirifice în care dau de un vecin care, străpuns de o inspirație nemărginită, și-a curățat aleea pe unde iese cu mașina, dar a făcut mormanul FIX pe trotuar, ca să intru la concurență cu șoferii.
Îmi amintesc cum acum zeci de ani mă căra mama cu sania prin cartier. Era fain atunci. Regulile erau simple: ţine picioarele pe şine, mâinile pe suportul de lemn, fularul la gură şi nu te mai hâţâna că te răstorni. Îmi pare rău că jocul ăsta a rămas la nivel de copilărie. Hai nene să avem sănii prin Bucureşti! Măcar iarna, că oricum nu prea se atinge nimeni de zăpadă. Să mă duc la un “gospodar” din ăsta care a cumpărat lopată doar de fiţe şi să-i zic:
“Ia dă-mă nene cu sania prin față pe-aici că e zăpadă și nu mă grăbesc nicăieri…”
La mulți ani tuturor! Mai cu întârziere, dar așa e cu blogării ăștia întârziați.
Edit ulterior.
Fix ce ziceam:
Comentarii recente