Batman – Arkham Asylum PC

Eidos. Batman. 2009. Pentru calculatoare normale ca ale noastre, dar cu placă video.

Jocul cere ceva resurse. Oficial se spune că e nevoie de:
Minim

Recomandat

Eu l-am rulat pe un Intel Core 2 Duo E8500 @ 3.16 Ghz, 4 GB RAM, Vista, GeForce 9800 GTX+

A rulat bine, deşi programul de înregistrare (Fraps) e cunoscut în a rupe ceva resurse din calculator.

Cred că tot mai frecvent încep să apară jocuri a-tehnice (ca să spun aşa), jocuri care necesită minim de efort pentru a le juca, dar sunt spectaculoase în desfăşurare. Cred că Batman – Arkham Asylum este un astfel de joc.

Începutul jocului este cel mai plictisitor început de joc pe care l-am întâlnit vreodată. L-ar fi depăşit Final Fantasy pentru console dar măcar acolo era suficient să te duci să-ţi faci un ceai în timp ce rula filmuleţul de început. Aici nu e chiar aşa simplu. Trebuie să te plimbi lângă Joker, altfel personajele şi jocul staţionează după tine. Probabil asta e o strategie de a obliga jucătorul să asculte povestea, dar… Fuck it! Vreau să dau skip la naiba!!!

Sistemul de luptă e format practic din două comenzi: Atac (click mouse) şi defensivă (click dreapta). Nici măcar nu trebuie să fii foarte atent la situaţie pentru că interfaţa îţi comunică atunci când trebuie să “parezi” afişând o iconiţă cu butonul care ar trebui apăsat (asemănător cu Tomb Raider). În schimb, calculatorul face 95% din muncă. Chiar dacă tu apeşi alternativ 2 butoane, Batman ştie exact cum să se folosească de ceea ce e în jurul lui ca să bată ca la carte. Astfel, va para un atac fie prin a apuca de picior un adversar care a avansat foarte mult, fie prin a-l lovi sub umăr şi a-i întoarce braţul în spate. Dacă se află pe lângă un perete îl va trânti pe nenorocit de el şi poate o să-i scape şi un genunchi bine plasat. Repet. Lupta este foarte spectaculoasă, presărată cu secvenţe de slow-motion bine centrate.

Detective mode. Batman poate intra în acest mod pentru a identifica fie obiecte de interes, fie porcării de care să se agaţe sau pe care să le spargă în drumul lui. Cât timp se află în detective mode Batman se pare că poate vedea radiografiile tuturor personajelor din preajmă, pulsul lor şi descrieri asupra obiectelor de interes. Astfel, i se poate indica pe unde trebuie să o ia, ce trebuie să spargă…

Mediul. Am jucat destul de puţin, nu mai mult de 30 de minute, dar am fost plăcut impresionat de complexitatea mediului din jur. Poţi să foloseşti un grapling hook ca să te cocoţi pe statui, poţi să zbori şi să faci în general cam tot ceea ce face Batman. Dacă te afli brusc într-o situaţie destul de nasoală, există posibilitatea de a  scăpa folosind grapling hook care te scoate imediat pe tavan, sau oricum, undeva în siguranţă.

The movie… Chiar în timp ce scriu asta, am dat pe fundal play la filmuleţul pe care l-am cocoţat pe Youtube. Am avut exact impresia că am un film care rulează pe fundal. Jocul e făcut de aşa natură. Coloana sonoră este reuşită, muzica dinamică la fel ca şi acţiunea. Sonorizarea din timpul luptei e iarăşi antrenantă iar scenariul te prinde. Încep să îmi conturez părerea că jocurile devin din ce în ce mai asemănătoare unui film în Mall. Intervenţie minimă, senzaţie cât mai mare.

Grafica. Îmi place. Dar bine, jocurile începând din 2008 au început să îmi placă rău. Mi-a plăcut la nebunie ideea de meniu al celor care au făcut jocul. Dacă dai escape ultima imagine a scenei se transformă într-o ilustraţie alb-negru exact cum vezi prin benzile desenate. Scenele sunt bine conturate, există detaliu foarte mare în construcţia mediului şi efectele sunt pe măsură.

Concluzii?

Am jucat doar prima parte dar mi-a plăcut. Nu ştiu dacă am să ajung să mă plictisesc pe la mijlocul poveştii, dar începe bine şi îi dau scor bun. E un joc la care se vede că s-a lucrat, şi e antrenant, deşi este foarte exchibiţionist şi nu cere mult efort din partea jucătorului. Dar bine, aici joc puţin rolul avocatului diavolului. Apreciez şi genul ăsta de jocuri tocmai pentru că nu trebuie să învăţ foarte mult să devin tehnic cu el ca să mă bucur de acţiune. Dar repet. Am senzaţia că jocul e un film la care dau eu la manivelă ca să meargă mai departe.

Dar să las şi câteva scene să îşi spună cuvântul…