Război rece la bloc

Aseară…

Începuse “În gura presei” cu Mircea Badea pe una din Antene dar noi eram obosiți. Bruneta adormise deja pe canapea și am dus-o pe brațe în pat pregătit de somn. Însă îl auzeam pe Badea, deși televizorul nostru era mut. Și îl auzeam destul de tare și clar. Deși eu eram oarecum amuzat, bruneta se trezise și era frustrată!

- Mă, ăsta nu e normal de dă așa tare? Eu îi dau cu ceva în țeavă!

Seriozitatea ei m-a făcut să râd cu poftă. Uitasem de mijlocul ăsta arhaic de comunicare cu vecinul. Când e ceva supărător, ciocăni cu ceva în celebra “țeavă de la calorifer”, că se prinde nesimțitu’ și se potolește.

Vine bruneta hotărâtă din bucătărie cu o lingură de lemn, cred. La fel de hotărâtă se duce la geam și după care se lasă pauza… Țeapă! N-avem țeavă aici. E dincolo. Din frustrarea ei pe mine mă pocnește mai tare râsul și bruneta pleacă enervată spre sufragerie. Pocnește de câteva ori dar Badea era de neoprit. Se duce și la bucătărie și face același lucru… Tot nimic.

Probabil că vecinul era ușor surd și d’aia nu auzea nici bocănelile, nici televizorul de-l dădea așa tare. Cert e că bruneta s-a așezat descumpănită și după vreo 2 minute în care s-a mai acumulat niște energie, răbufnește:

- Să vezi ce-i fac… Mâine îi scriu pe o foaie pe care i-o pun în cutia poștală să nu care cumva să mai facă zgomot după ora 11 că e vai de el….

Se lasă o scurtă pauză iar eu nu mă abțin:

- Și cam la ce repercusiuni ne gândim?

- Nu știu… [mă bufnește iar râsul]. Nu mai râde!!

Eeee nu…