Vis de mare excepție II

Eram într-un apartament de bloc. Nu apartamentul în care locuiesc acum, dar oricum, ceva similar. Și mi-am amintit că un amic a cerut de la mine un clește de sertizat (adică faci cabluri de rețea cu el) acum 100 de ani și a uitat să mi-l aducă deși eu l-am rugat în mod repetat să mi-l dea înapoi (fapt adevărat până aici).

Mă apuc să îi scriu un SMS, dar se pare că foloseam un dispozitiv care îndoia bandă metalică de 1mm x10 mm în forma literelor. Aveam tastatura și am scris:

“CLEȘTELE CĂ TE OMOR“. De altfel o propoziție cu foarte multă logică și sens în ea… Literele au început să se formeze în stânga mini-tastaturii de la care scriam. Cumva am dat send la chestia asta și în timp ce vedeam o clepsidră de tablă scârțâind în balamale, îl observ pe amicul meu traversând strada spre bloc. Cred că a escaladat blocul că s-a suit pe balconul meu care era de fapt o platformă imensă fără balustradă, către care ieșeai pe ușă.

Venise din întâmplare dar eu i-am amintit imediat de clește. O tot dădea la întors până m-a scos din sărite și am urlat la el:

- Adu-mi cleștele ACUM că mă mut la tine acasă cu cabluri cu tot! Adu-mi cleștele, adu-mi cleștele!

La care el s-a panicat și a coborât înapoi pe unde urcase, fapt care nu m-a oprit pe mine să urlu după el legat de clește.

O pensionară de vis-a-vis de la câteva etaje mai jos  a început să se răstească la mine din spatele unei plase de țânțari că de ce țip. La care eu i-am făcut cu ochiul și l-am arătat cu degetul pe amicul care tocmai traversa grăbit. A început să râdă și mi-a făcut cu ochiul înapoi.

Stăteam pe burtă pe platforma aia care numai balcon nu se putea numi când o vecină din același bloc cu mine iese pe balcon. Al ei era închis. Era în stânga mai jos și vorbea la un telefon din ăla fix dar cu antenă. Negru, cu margini rotunjite. Tot vorbea cu cineva și repeta numele meu întrebător către respectiva persoană. După ce se lămurește ridică ochii la mine și îmi spune:

- E pentru tine…

Eu surprins începusem să fac calculul cum să fac să iau telefonul când tipa pur și simplu îl aruncă în direcția mea cu boltă largă. Eu mă uit ca tâmpitul la telefonul care zbura prin aer, lovește platforma de deasupra mea, și aproape la mustață aterizează pe mine. Îl iau uimit și îl duc la ureche.

Telefonul mobil sună de ora 7, mă trezește din vis iar eu îl închid repede și pun capul înapoi în pernă. Muream de curiozitate să aflu cine era la telefon, dar nu am mai adormit. Draci!!!