Bunul simţ nu vine cu plicul de pensie.

Printre multele mele defecte care subliniază statutul meu de persoană sănătoasă, există unul fantastic. Mă enervez repede. Mă enervez atunci când oameni din jurul meu spun prostii fără un motiv bine determinat. Mă enervez atunci când acei oameni care spun deliberat prostii, în momentul în care realizează ca sunt proşti (fie printr-un efort cumulat al oamenilor cu IQ pozitiv din jurul lor, fie dintr-o sclipire de geniu cu origini necunoscute), ei bine, tocmai în acel moment se decid să-şi apere cu îndârjire punctul de vedere. Şi în acel moment, dispare totul. Dispare pojghiţa superficială de bun simt pe care o are acea persoană. Dispare filtrul de scuipat pe care îl avem în funcţiune când vorbim civilizat cu altii. Dispare liniştea din zona respectivă.
Să luăm în considerare un exemplu ipotetic… Să spunem că astăzi dimineaţă mă îndreptam către serviciu şi m-am urcat în autobuzul 226. După 1 minut de negocieri mute şi gimnastice cu două persoane care insistau să rămână pe scara, reuşesc până la urmă să avansez pe a doua treaptă. Cunoaştem mulţi poziţia aia. E atunci când te împing ăia de sus şi ăia de jos urlă disperaţi să urcăm mai sus pentru că li se pare că e un hectar liber acolo. Eventual se închid usile cu câteva înjurături de mamă indistincte. O doamnă între două vârste, prinsă ultima chiar lângă uşă se decide brusc să se mute fix în mijlocul maşinii. Ca urmare, trece fulgerător prin înghesuiala de la uşă, fixează piciorul pe bocancul meu drept, îşi ia avânt şi se propulsează cu tupeu mai departe.
Formulez în gând o înjurătură şi mă opresc aici. După foarte puţină vreme surprind un dialog din care redau doar un fragment..

- [indistinct, voce de student] doamnă, fiţi atentă pe unde călcaţi.
- Păi de ce nu faci loc?
- Unde vreţi să vă fac loc? Nu vedeţi că nu e… (loc)?
- Păi de ce nu te dai la o parte?
- [Voce iritata] Unde să mă dau doamnă?? Nu e loc. Şi nu mă mai împingeţi atâta.
- Asta e bună.. E loc suficient acolo..
.. mă uitam deja la ei. Femeia îi indica un spaţiu între două scaune aflate faţă în faţă, spaţiu de altfel ocupat de sacoşele celor ce stăteau deja pe scaune.
- Nu am unde…
- Asta e cu lipsa de educaţie. Voi ăştia vă apucaţi să ne daţi nouă lecţii. Nu mai sunt facultăţi … acum plăteşti să faci ce facultate vrei. Sunteţi toţi nesimţiţi….
- [retaliază şi o voce de studentă] Doamnă, cred că dumneavoastră aveţi altă problemă…
- [voce furioasă de femeie cu altă problemă] Să staţi dracului acasă.. Aveţi bani să vă plătiţi facultăţile unde nu faceţi nimic, să mergeţi cu maşina! Nu sunteţi decât viermi…

Restul dialogului e asemănător unui documentar de pe Animal Planet despre coioţi.
Dureros este că sunt martor frecvent la asemenea scene, în care respectul este o valută proprie persoanelor de peste 50 de ani, care nu se câştigă prin bun simţ, ci se impune prin autoritate. Nimeni nu te respectă dacă ai 24 de ani şi cedezi locul unei persoane în vârstă, neştiind poate cu câtă voiciune s-a urcat în tramvai şi cât de repede a alergat prin maşină până în momentul când a văzut că nu mai sunt locuri libere. Nu, ca persoană tânără se consideră normal să faci asta. Ei bine eu nu mai consider normal. De ce?
Am văzut femei însărcinate urcându-se în vehicule în care majoritatea celor ce stăteau pe scaune erau de vârste “respectabile”. Respectul nu a funcţionat însă pentru nimeni ca să lase femeia să stea jos.
Am întâlnit bătrâne care m-au drăcuit după ce le-am cedat locul, eu ulterior realizând că nu fusesem atent când ele se urcaseră în maşină, şi deci a durat până le-am observat ca să le cedez locul.
Am văzut bătrâni care în condiţii de înghesuială refuză totuşi să îndepărteze sacoşele de cumpărături de pe scaunele de lângă ei pentru a permite şi altora să se aşeze.
Am văzut bătrâni care în loc să apese butonul de deschidere a uşilor care se afla la 30 cm de nasul lor, se uitau la mine, apoi când maşina a plecat, s-au apucat să mă drăcuie pentru ca nu le-am deschis uşa, sau cică nu le-aş fi făcut loc să treacă mai repede la uşă.
Şi mereu am văzut genul ăsta de oameni dând educaţie altora mai tineri în ceea ce priveşte respectul. Pas… Data viitoare mă uit în ochii celui care e lângă mine, să mă asigur că e om de bun simţ. Poştaşul sună de două ori când aduce pensia…