Ce este până la urmă libertatea iluziei?
O creaţie a imaginaţiei mele menită sa descrie lucrurile bune care se întâmplă în viaţa unui om.
Atunci când ţinem de mână persoana iubită şi ajunge că ne simţim bine în momentul acela, atunci e iluzie.
Atunci când mergem cu prietenii într-un bar şi ne simţim extraordinar, atunci e iluzie.
Atunci când dintr-un motiv sau altul ne simţim bine ca oameni, atunci este iluzie.
În schimb, atunci când dintr-un motiv sau altul ne simţim răi, lezaţi, jigniţi, geloşi, slabi, frustraţi, atunci facem cunoştintă cu realitatea. Realitatea se zbate să ne fure iluziile, iar noi devenim din ce în ce mai buni în a ne proteja iluziile.
În mare măsură viaţa e un mare circ. Plin de forfota, râsete, muzică şi bucurie la un moment dat, însa gol, pustiu si fără formă restul timpului, atunci când lipsesc oamenii.
Oamenii creează iluziile de care au nevoie, şi au libertatea să o facă. Eu vreau să am mereu libertatea de a îmi creea cele mai adânci şi frumoase iluzii, şi poate cel mai important, să pot să le trăiesc cu alţii.
Doresc oricui la fel.
|
|||||
|
Iluzia? Libertatea?6 comments to Iluzia? Libertatea? |
|
|||
|
Copyright © 2010 Libertatea Iluziei - Drepturile asupra materialelor publicate sunt rezervate |
|||||
Frumos scris, dar vezi tu, uneori realitatea ne izbeşte cu o forţă atât de mare şi lasă urme atât de adânci, încât după aceea ţi-e greu să găseşti resursele interioare necesare dezvoltării unor astfel de trăiri (precum cele descrise de tine) destul de fragile şi efemere, ca orice iluzie.
Realitatea e crudă uneori şi mult mai puternică, datorită acestor lucruri domină peste toate acele iluzii, dar dacă tu ai puterea necesară de a inversa acest sistem (adică iluziile să-ţi domine viaţa, după cum ţi-ai propus), eu te felicit chiar şi pentru faptul că doar ai încercat .
Au trecut doi ani de când tu ai spus următoarele: “Eu vreau să am mereu libertatea de a îmi creea cele mai adânci şi frumoase iluzii, şi poate cel mai important, să pot să le trăiesc cu alţii.”
Eu te întreb acum, această dorinţă a ta s-a împlinit sau a rămas doar o simplă iluzie?
Nici chiar să laşi iluziile să îţi domine viaţa. Totuşi eşti la competiţie cu necesitatea altora de a avea “iluzii”, iar asta generează o duritate a realităţii sociale.
Nu poţi spune că “se împlineşte” ceva exprimat de forma “eu vreau să am mereu”. Şi cu atât mai puţin să declini că neîmplinirea unei stări generale de a putea creea iluzii ar fi o iluzie.
Dar, pot spune că până acum am avut şi am această libertate, printre altele, evident.
Oricum, o filosofie de viaţă nu poţi scoate strict din “libertatea iluziei” pentru că e un model care invită să descoperi culorile lumii, nu să navighezi printre ele. Poţi însă a îmbina aceste lucruri cu atenţie.
Bine, Marlo, fie ca tine, tu spui că este incorectă întrebarea mea din final(dacă ţi s-a împlinit dorinţa….).
Tu ştii cel mai bine ce-ai gândit atunci.
Totuşi, forma “eu vreau să am mereu”, sună foarte bine a dorinţă, chiar arzătoare pot spune.
DEX-ul, sărmanu, aşa zice:
a dori= a râvni, a năzui, a vrea.
Prin urmare tot o dorinţă este şi pot spune că ţi s-a îndeplinit după modul în care gândeşti (am ajuns la concluzia asta citindu-ţi unele scrieri) … acum, sincer îţi spun,(că suntem doar noi pe-aici, prin anul 2006), înainte să-ţi pun întrebarea din final m-am uitat în DEX, pentru a fi mai sigur dacă “a vrea” este sinonim cu “a dori” şi să pot formula întrebarea bazată pe dorinţa, pe năzuinţa ta din finalul comentariului.
Acum să nu te superi că te contrazic!
PS: Tocmai acum mi-am dat seama că anonimatul ăsta nu mai are niciun rost.
Tu ai aruncat pe forum o momeală, iar eu am prins-o fără să-mi dau seama că acel lucru poate însemna şi altceva… m-ai condus acolo unde ai vrut tu.
Felicitări!!
Îmi cer scuze, poate nu înţeleg eu exact cam ce poate să însemne un mesaj nevinovat de acum 3 ani pentru cineva. Contextul mesajului a fost clar pe forum, dacă l-ai citit acolo, cineva avea în semnătura un mesaj care era oarecum în rezonanţă cu ideea mesajului de mai sus şi asta mi-a plăcut.
Când m-am referit la “dorinţă” nu te-am contrazis complet. Doar că nu puteai să spui că “s-a împlinit?” ceva ce exista deja, pentru că respectivul fapt avea o stare probabil discontinuă. Altfel spus “Uneori ai libertatea asta în viaţă, alteori nu”. Uite, zi tu cum ai fi putut răspunde la întrebarea ta în contextul de mai sus.
Nu ştiu ce supărare a trezit în tine, dar n-are sens. Repet, n-am definit un cult, ci un model asupra unui lucru aşa cum îl văd eu. Ia mesajul meu ca atare. Poţi fi de acord cu el, sau nu, dar nu e nevoie să mă insişti a mă convinge să îmi schimb eu percepţia asupra lui. În mod sigur şi tu ai (cel puţin) un mod de a vedea lucrurile. Asta nu înseamnă că trebuie să fie general acceptat, dar poate trebuie să accepţi şi modelele altora.
Am înţeles perfect ce vrei să spui Marlo.
Dorinţa ta arzătoare este să ai mereu libertatea de a creea iluzii.
Da, ai dreptate, libertatea este un concept ce ţine de relativism, nu poţi fi sigur niciodată dacă o deţii sau nu.
Şi nu trebuie să-ţi ceri scuze, am citit şi eu pe forum mesajul respectiv şi mi-a plăcut, apoi am venit aici de bună voie, fără să mă aducă cineva cu forţa… doar că-mi place să exagerez lucrurile, uneori le duc până aproape de ridicol.
Când am spus că ai aruncat momeala pe forum, a fost o iluzie de-a mea, şi ca să fiu sincer până la capăt, îţi spun că am mai venit pe-aici, chiar ţi-am scris şi nişte lucruri de care mi-e cam ruşine acum, din cauza unor tâmpenii scrise de mine ai activat moderarea comentariilor, pentru asta eu ar trebui să-mi cer scuze.
Aşa că fii liniştit, vina e numai a mea.
“Dorinţa mea” cea mai mare de a creea iluzii se afla într-un “context”. În fine, unele lucruri nu trebuiesc disecate până la atomi.
În mod ironic, cred că discuţia noastră subliniază fără să vrea o parte din ideea topicului.
Mă bucură că vii şi citeşti pe aici. Poate ai să găseşti din când în când şi ceva cu care să rezonezi din ce scriu.
Sper doar să nu diseci fiecare cuvânt cu DEX-ul lângă, pentru că nu merge. E ca şi când te-ai uita la o poză pe calculator cu lupa să vezi pixelii.